Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform protoevangheliei dupa Iacob, Fecioara Maria a fost fiica lui Ioachim si Ana. Conform Noului Testament, in momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. In traditia crestina (ortodoxa, catolica, anglicana si luterana), precum si in cea musulmana, a ramas prin minune fecioara in timpul conceperii si nasterii lui Iisus.

Termenul de logodna este o traducere gresita a conceptului de kiddushin, din punct de vedere al legii iudaice cei denumiti in traduceri gresite (incluzand greaca Noului Testament) drept „logoditi” erau deja sot si sotie. In realitate la evreii antici nu existau logodne, ci doar casatorii, fiecare casatorie era dupa catva timp urmata de alta ceremonie, de consumare a casatoriei. Deci in loc sa vorbim de logodna urmata de casatorie, corect din punct de vedere istoric este sa vorbim despre casatorie urmata de ceremonia de consumare a casatoriei.

Al treilea sinod ecumenic, tinut la Efes in anul 431, convocat pentru a dezbate asupra invataturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie , a confirmat invatatura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, „Nascatoarea de Dumnezeu”). Conform definitiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum pacatul a venit in lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit in lume si mantuirea. Maria a fost denumita de aceea „noua Eva”.

Venerarea Mariei ca fecioara joaca un rol important deopotriva in bisericile ortodoxe, cea catolica, cea anglicana si cele orientale. Un numar foarte mare de biserici si catedrale ii poarta numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.